Ce înseamnă de fapt acest curs și de ce îl facem?
(Cele mai importante întrebări de început pentru orice proiect important de viață. Și trebuie să începem cu ele, altfel nu sensuri și semnificații sunt cele ce ne construiesc existența, ci imaginea superficială a unui prezent în care mergem fără țintă, duși de val și valuri.)
Despre căutarea sensului fiecare știm câte ceva, nu neapărat cu subiect și predicat, chiar dacă unii dintre noi au ajuns să îl definească mai clar în imaginea personală de sine. Acest demers are rolul de a oferi o hartă simplă a rostului unui lucru bine făcut, pentru sine mai ales, pentru ceilalți atâta timp cât ideea de ”ceilalți” este căutarea căilor de a oferi repere de existență într-o lume care nu mai vrea musai repere, ci soluții de-a gata. Recompensa imediată este la modă, nu mai avem răbdare cu nimic, avem răbdare doar puțin, și acel puțin este nerăbdare: vreau acum, vreau aici, vreau așa, vreau cum vreau eu, nu altfel. Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să ți se indeplinească! Și de aici goliciunea ”succesului” facil, anume lipsa crasă unei anume consistențe de proces și efort conștient îndreptat către soluții de substanță. Toate cele construite la repezeală fără conștiența dăinuirii și necesității solidității lor în timp și spațiu sunt sortite ușor dezagregării lor rapide. Trebuie să regăsim sensul și să ne regăsim, sensul și pe noi la pachet deopotrivă. Apoi toate cele din viețile noastre vor fi de folos așa cum trebuie.
Prezentul este timp. Trecutul a fost timp. Viitorul va fi tot timp. Și cele 3 coordonate ale existenței prin timp au nevoie de răspunsuri argumentate și solid construite în mintea noastră pentru ca timpul să capete și el la rândul său sens și semnificație odată cu ale noastre. Timpul prin folosirea lui este limita supremă a inteligenței sau prostiei umane, pentru că este limita supremă a limitelor umane. Nu știu ce altceva poate fi o limită mai drastică decât timpul, prin urmare folosirea lui cu sens va aduce mereu împlinire de substanță în viețile noastre, vă garantez fără să am rezerve că este altfel. De altfel, toate se întâmplă cu îngăduința timpului, și când timpul parcă nu mai are răbdare cu noi și toate devin în van este doar rezultatul a cum ne batem noi joc de timp prin nefolosirea lui cu cap, rost, sens și semnificație. Prin urmare, prima condiție a parcurgerii acestui curs: nu vă pierdeți timpul și nu faceți acest lucru decât dacă îl simțiți o necesitate cu adevărat, nu este pentru oricine educația caracterelor, este pentru cei care își doresc timp cu cap, rost, sens și semnificație.
Munca este cheia succesului ca stăruiță în cunoaștere, cu sârg, dăruire, conștiență și conștiință. Și nu putem realiza implicațiile acestei realități decât prin efort personal de a reașeza în sine, zi de zi, piesele puzzle-lului numit Caracter. Caracterul este de fapt scheletul indestructibil al sensului și semnificației dintr-un om manifestat simplu, însă profund implicativ în propria viață, și colateral și în viața celorlalți prin atitudini, comportamente, deprinderi și obiceiuri. Omul este ceea ce face, nu ceea ce spune că face. Între declarațiile de intenție ale cuiva și faptele sale nu avem niciodată egal, o știm cu toții. Căutarea prin fapte a consistenței este constanta unui om de caracter, asta e o certitudine, și mai toți ce au pornit mai devreme sau mai târziu pe calea asta au resimțit nevoia esențială de expresie personală prin fapte, de cele mai multe ori cu implicare socială de substanță.
Nu există soluții de-a gata , să fim de la bun început înțeleși, există doar muncă cu sine, infinită. Mereu o luăm de la capăt. Mereu suntem mai buni decât cum eram mai buni ieri. Mereu vrem să fim mai buni mâine. Uneori ne iese, alteori nu… Suntem datori a face ce putem, cu limitele pe cale le putem fiecare încerca în zona noastră de căutare de sens și semnificație. Fiecare dintre noi căutăm în mod particular sensul și semnificația așa cum putem, iar în educație, după umila mea părere, sensul și semnificația pornește de la fundamentele de viață: Virtuți, Valori și Principii, scheletul sănătos al existenței valorice personal asumate. Caracterul este ADN-ul comportamental și atitudinal al unui om, oricărui om, și nu se va schimba niciodată acest lucru, oricâte se vor schimba în lumea asta.
Nu vrem să schimbăm lumea, e treaba ei ce face. Nu batem la ușa celor ce nu au taine cu ce facem noi, însă suntem datori să vorbim despre sensul și semnificațiile noastre privind fundamentele de viață, așa cum le vedem noi, ceoi care am gândit și conceput acest curs, și să oferim suport real celor ce au chemarea de a-și trăi viața prin integritate, autenticitate, realism și verticalitate. Dacă nu ne (re)găsim matricea autenticității și coordonatele hărții virtuților, valorilor și principiilor de unde șanse pentru sens și semnificație în fiecare dintre noi? Nu vor fi niciodată disponibile celor ce nu au îndrăzneala și prin urmare chiar darul căutării de sine!
0 Comentarii