0733582709; 0723699857 clubuloamenilordecaracter@gmail.com

Împreună.

Construim Mentalități – Schimbăm Destine.

PĂRINTELE – 

Partener al Educației și al Profesorului

În calitate de Mentor Fondator al Clubului Oamenilor de Caracter m-am gândit mult timp la reperele dezirabile pentru Părintele-Partener al educației, având în vedere că acesta are un rol crucial în transformarea copilului dintr-o ființă biologică într-un OM conștient, responsabil și implicat în evoluția umanității. 

   Mentorii Școlii Caracterelor susțin parteneriatul cu părinții, într-o echipă ce are drept obiectiv fundamental binele elevului, reperele dezirabile ale părintelui – partener al educației părinții fiind următoarele:  

Criterii de bază:

1. Conștientizarea rolului său formativ
Părintele recunoaște că educația nu începe și nu se termină la școală. Este responsabil să creeze un mediu familial care promovează valori precum Adevărul, Binele, Frumosul, Respectul și Responsabilitatea.

2. Integritate morală și exemplu personal
Un părinte model demonstrează prin propriile acțiuni ceea ce înseamnă să fii un OM de Caracter. Elevul îl vede pe părinte ca pe un reper moral, iar consecvența între ceea ce părintele spune și face este esențială.

3. Sprijin emoțional și siguranță afectivă
Părintele asigură copilului un mediu în care acesta să se simtă iubit, respectat și înțeles. Oferă sprijin emoțional constant, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină copilul.

4. Respect pentru individualitatea copilului
Un părinte dezirabil recunoaște unicitatea fiecărui copil și încurajează dezvoltarea talentelor și aptitudinilor individuale. Nu impune propriile dorințe, ci își ghidează copilul în descoperirea și atingerea propriului potențial. Copilul nu este proprietatea părintelui, ci este doar în grija lui până ce va căpăta autonomia existenței.

5. Colaborare activă cu profesorii
Părintele este un partener implicat al profesorului. Respectă autoritatea și expertiza acestuia, comunică deschis și constructiv, contribuind astfel la crearea unui mediu educațional unitar și coerent.

6. Educație prin autoeducație
Părintele continuă să învețe, să se dezvolte și să își perfecționeze propriile abilități și cunoștințe. Astfel, devine un exemplu viu al ideii că învățarea este un proces continuu, necesar pentru evoluția personală și societală.

7. Promovarea valorilor universale
Părintele insuflă copilului respect pentru valori precum adevărul, dreptatea, toleranța, empatia și responsabilitatea. Aceste valori sunt esențiale în formarea unui cetățean global conștient de rolul său în societate.

8. Echilibru între susținere și autonomie
Un părinte dezirabil știe să ofere sprijin copilului fără a-i suprima libertatea de a învăța prin propriile greșeli, provocări și experiențe. Îl ghidează cu înțelepciune, fără a-l controla excesiv.

9. Implicare activă în viața copilului
Părintele este prezent și implicat în mod constant în viața copilului său, participând la evenimente școlare, proiecte sau activități extrașcolare. Această implicare îi oferă copilului sentimentul că educația este un efort comun.

10. Stimularea curiozității și a pasiunii pentru cunoaștere
Părintele încurajează copilul să fie curios, să pună întrebări și să exploreze lumea din jurul său. Creează contexte educative în afara școlii, precum vizite la muzee, lecturi comune sau discuții despre subiecte relevante.

11.Managementul sănătos al tehnologiei, strategia surselor de informare
În era digitală, părintele are responsabilitatea de a ghida copilul către utilizarea echilibrată și conștientă a tehnologiei. Îl învață să diferențieze între conținut util și dăunător și să folosească tehnologia ca instrument pentru dezvoltare.

12. Reziliență și adaptabilitate
Un părinte dezirabil se adaptează schimbărilor din societate și sprijină copilul să facă același lucru. Îl învață să fie flexibil în gândire și să gestioneze cu succes situațiile dificile sau imprevizibile.

 

Criterii suplimentare pentru un părinte ideal:

13. Empatie și ascultare activă
Părintele ascultă cu atenție nevoile, dorințele și temerile copilului, oferindu-i sprijin fără a judeca. Este capabil să vadă lumea prin ochii copilului și să îi răspundă cu înțelegere.

14. Promovarea responsabilității sociale
Părintele educă copilul să fie un membru responsabil al comunității, încurajându-l să se implice în activități civice și să contribuie la binele comun.

15. Sănătate mentală și echilibru personal
Părintele are grijă de propria sănătate mentală și fizică, deoarece bunăstarea sa influențează direct atmosfera din familie și capacitatea de a susține copilul.

16. Încurajarea explorării și a creativității
Părintele oferă copilului libertatea de a experimenta, de a greși și de a învăța din greșeli. Sprijină activitățile creative și gândirea „în afara cutiei”.

17. Evitarea presiunii excesive
Un părinte ideal înțelege că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. În loc să pună presiune pentru performanțe maxime, îl încurajează să își descopere drumul în mod natural.

18. O viziune pe termen lung
Părintele nu privește educația doar prin prisma notelor sau premiilor imediate, ci ca pe un proces continuu de formare a unui OM complet, capabil să contribuie pozitiv la societate.

Așadar,

Părintele este cel care decide existența copilului, care contribue la apariția sa, care îi gestionează existența până la vârsta maturității biologice și a independenței de gândire și este la fel de responsabil cu educația sa pe tot parcursul vieții cumva, din rolul de părinte nimeni nu demisionează niciodată.
Părintele are în perioada școlarității rolul de a susține și completa misiunea și eforturile profesorului, într-o preluare a rolului său de educator atunci când profesorul nu mai este în contact direct cu elevul, asigurând în familie fundamentul emoțional, moral și social al procesului educațional.
Părintele este influența majoră în existența tânărului, nu există o altă influență mai puternică de-atât, definitorie și capitală.

Profesorul devine factor de influență majoră doar atunci când puterea provocărilor, învățămintelor și lecțiilor sale de viață devine pentru tânăr cea a unui Mentor și Model de viață, rol pe care și părintele îl are. Dar, pe când părintele beneficiază de el de la sine cumva, pentru că este singurul reper al existenței primilor ani de viață ai tânărului vlăstar uman, și de cele mai multe ori, singura existență constantă a întregii sale vieți, profesorul trebuie să întrupeze acest rol într-un timp bine limitat și determinat prin reperele ce îi dau valoarea unui Model de viață

  Dacă avem în minte drept reper conceptul celor 7 ani de acasă, anii esențiali de debut ai vieții, atunci cu toții suntem de acord în egală măsură că importanța educației de la momentul începerii școlarității și până la finalul ei, decis de tânărul în cauză, este crucială. Sunt 18-21 de ani de formare pentru viață, sunt fundația unei vieți lungi, fericite și prospere, sau al unei vieți neutre, obișnuite și banale, sau a unei vieți ratate, eșuate sau nefericite de-a dreptul. Părintele este prezența esențială din viața tânărului în formare!

Educația este o deteminare voluntară, precum și o alegere, iar raportul de putere între influență exterioară și autodeterminare sau alegere conștientă este o balanță fină și de foarte mulți factori influențată și influențabilă.

 Diferența dintre reușită și eșec în educația tânărului o face puterea conștienței și conștiinței rolului de părinte, înainte de toate. Dacă rolul de părinte este asumat, responsabil și cât mai implicat cu putință, copilul își va extrage din fiecare experiență, provocare și lecție de viață toate învățămintele de care va avea nevoie, chiar dacă nu va fi lipsit, din când în când, de a da cu capul de pragul de sus. Oricât de greu ar fi rolul de părinte, conștiența și conștiința rolului său va îndrepta întotdeauna mersul lucrurilor și al vieții, va face provocarea găsirii soluțiilor mai importantă decît dificultatea oricăror altor provocări.
   E firesc să greșim.
   E natural să ajungem ne cunoaștem limitele.
   E absolut normal să ne simțim uneori necunoscători, sau ignoranți, sau neputincioși în fața unor situații limită.  

Ceea ce va face însă diferența dintre o lecție eficientă și eficace și una fără puterea construcției sănătoase a  mentalității și stilului de viață este de foarte multe ori în viață temelia construcției personale: educația celor 7 ani de acasă, așa cum sunt ei în realitatea fiecărei familii, și cei 14 ani de școlaritate, uneori mult mai puțini, dar foarte importanți de asemenea.

  După cum o călătorie de o mie de li (unitate tradițională de măsură chineză, echivalentă cu aproximativ o jumătate de kilometru) începe de la pasul de sub picioare*, iar o viață ce se bucură constant de beneficiile unei sănătăți trupești, morale și spirituale împlinite începe cu o educație de valoare, cu și prin valori (pentru că fără de valoare viața devine o searbădă cărare spre nicăieri…), așa și Educația oricăruia dintre noi a început și mereu va începe cu Părinții.

  Sensul bun al Educației, fruct al civilizației Binelui, Adevărului și Frumosului, conceptele dintotdeauna ale evoluției, înseamnă Dragoste de Viață și de Oameni prin împletirea în creșterea și formarea educațională a unui copil a beneficiilor celor ce fac parte inerentă din proces: Părinte și Profesor, ambii în rol de Mentori și Modele de viață pentru subiectul și obiectul implict al procesului: Elevul ( în rol de Discipol deschis procesului), tânărul ce are nevoie de cunoașterea acestei lumi așa cum are nevoie de aer, apă și hrană, căci pentru inimă, minte și întreaga ființă a sa, educația este motivul pentru care el poate deveni exponențial un OM

În concluzie, părintele dezirabil este un partener conștient și responsabil în procesul educațional, înțelegând că rolul său nu se limitează la susținerea materială, ci include formarea morală, emoțională și socială a copilului. Alături de profesor, părintele contribuie la crearea unui mediu în care elevul poate deveni o Ființă-Proiect – un OM conștient de valoarea existenței sale, responsabil pentru sine și pentru lumea din jurul său.

========== 

*Cuvintele „O călătorie de 1000 de mile începe cu un singur pas” îi aparțin filozofului chinez Laozi (cunoscut și ca Lao Tzu sau Lao Tse), fondatorul taoismului, și sunt extrase din celebra sa lucrare, Tao Te Ching. În originalul chinezesc, fraza este exprimată astfel:

「千里之行,始於足下」 (Qiān lǐ zhī xíng, shǐ yú zú xià).

 

TRIUNGHIUL EDUCAȚIEI

ELEVI

     În viziunea educațională promovată de Școala Caracterelor, condiția firească a Elevului – Discipol azi este cea de partener deschis în demersurile educaționale ale părintelui și profesorului.

 Dacă ne raportăm la ce înseamnă Părintele – partener pentru educație și Profesorul-Mentor, genul de profesor ce poate construi caractere sănătoase și mentalități de succes și împlinire, iată în corelație un set de repere firești ale elevului, într-un portret al nevoilor pragmatice ale parteneriatului Părinte -Profesor-Elev, dorit parteneriat Mentor – Discipol:

PĂRINȚI

   În calitate de Mentor Fondator al Clubului Oamenilor de Caracter m-am gândit mult timp la reperele dezirabile pentru părintele partener al educației, având în vedere că acesta are un rol crucial în transformarea copilului dintr-o ființă biologică într-un OM conștient, responsabil și implicat în evoluția umanității

PROFESORI

     Ce înseamnă un profesor model azi, un Om de Caracter, un Mentor și Model de viață al tinerilor în formare, un Partener al Părinților,  un Vector de direcție al societății și civilizației ?
   Pentru provocările realităților de azi, un profesor mentor ar trebui să fie o combinație între un ghid academic, un model moral și un susținător inspirațional pentru elevii săi.
În contextul actual al societății românești, unde educația trebuie să răspundă provocărilor moderne, iată un set de 12 criterii esențiale, extinse la 18 dezirabile, care definesc standardele celor mai sus susținute: 

Contacteză-ne! Făcând echipă vom reuși să fim mult mai buni!

3 + 1 =