Are sens să fim oameni de caracter? Vă invit să răspundeți în început de an la această întrebare.
Într-o lume a consumerismului atroce, caracterul mai reprezintă reperul unui om integru, pentru care etica și conștiința sunt ancore de existență sau caracterul ține de patetic deja?… (unii oameni susțin frenetic că cinstea sau adevărul nu mai hrănesc nevoile, ci doar aduc amăgiri de valoare în existența melancolicilor altor vremuri…).
Vremuri grele am trăit oricând. Și cu toate astea oamenii de caracter s-au remarcat prin stăruința de a trăi etic, moral, cu sens și semnificație în toate domeniile al vieții lor. Azi a fi moral este sinonim cu a fi utopic, se pare…. Redefinim normalitatea prin amoralitate.
Dacă ne raportăm la exemplele mai marilor noștri conducători (nimic altceva decât reprezentanți ai societății, așa cum e ea, șchioapă, oarbă, șleampătă) în frunte cu prea măritul autor al programului ”România (ne)educată”, ar însemna să trăim într-o continuă mitomanie, sub diverse forme și structuri. Dorința celor care ne conduc – puterea nemărginită și înavuțirea infinită, prin cele mai mârșave mijloace posibile, transparente sau de subsol, fără urmă de resentimente și remușcări. Orice în numele sfântului ban și a valorilor consumerismului !!! Cei pe care îi conduc pot suporta orice, oricum vor suporta, n-au încotro! (asta e în mintea lor, cert și indubitabil). [iertare celui ce este autorul cărții Putere Nemărginită – Anthony Robbins, pentru preluarea sintagmei sale binecunoscute într-un asemenea context de subdezvoltare personală]
Constantin Bălăceanu-Stolnici spunea într-o întâlnire guvernamentală pe tema învățământului și felului în care este susținut și promovat în România că două sunt calitățile de care un ministru al învățământului are nevoie în poziția sa de lider de sistem: inteligență și caracter, abia apoi resurse financiare. Ori azi asistăm la oameni nonvaloare cocoțați în funcții de decizie politică majoră, fără niciun fel de stres că ceea ce fac (adică mai degrabă distrug) nu hrănește evoluția generației de azi ce este subiectul acestui sistem, generația celor de până în 30 de ani. Au ei urme de inteligență și caracter? …
Dacă ne pasă și ne apasă, ducem mai departe valoarea umană sub toate formele ei de proexistență.
Dacă ne pasă și ne apasă, facem rai din ce avem, din capacitatea noastră naturală de a hrăni binele, adevărul și valoarea sub toate formele întâlnite!
Dacă ne pasă și ne apasă, prin ceea ce facem ne poziționăm interior în modele de viață pentru sine, înainte de toate, apoi pentru cei din jurul nostru care au nevoie de dovezi ale unei lumi normale.
Pentru că de NORMALITATE avem mereu nevoie, precum de o picătură chinezească al cărei sunet căzând reprezintă constanta trecerii timpului cu folos, sens și semnificație.
Mai avem până la sfârșitul timpului, orice facem contează !
Precizări contextuale necesare, rescrise pentru acel ”trebuie” al normalității: Este important să fim oameni de caracter deoarece acest lucru ne ajută să ne asumăm responsabilitățile și să ne îndeplinim obiectivele într-un mod etic și integru. Oamenii de caracter sunt de încredere, au principii solide și fac alegeri morale corecte chiar și atunci când nu sunt observați. Ei sunt respectați de ceilalți pentru că sunt consecvenți și au principii clare, iar aceasta poate avea un impact pozitiv asupra relațiilor lor cu alții. De asemenea, oamenii de caracter au o mai mare încredere în ei înșiși și sunt mai fericiți, deoarece nu trebuie să se îngrijoreze în mod constant dacă au făcut alegerile corecte sau nu, pur și simplu valorile și principiile de caracter există în ființa lor drept azimut neîndoielnic al condiției existenței personale. Pe cale de consecință valorile și principiile de viață atent respectate și cultivate în toate domeniile vieții devin virtuți, ating un grad de mulțumire interioară profundă ce satisface dorința de echilibru, sens și semnificație și mai mult de-atât, devine calea înțelepciunii.
0 Comentarii